Ce este un antreprenor imobiliar?

Un antreprenor imobiliar sau un investitor imobiliar într-o măsură mai mică este cineva care investește activ sau pasiv în imobiliare. Un investitor activ poate cumpăra o proprietate, poate face reparații și / sau îmbunătățiri la proprietate și o poate vinde ulterior pentru profit. Un investitor pasiv ar putea angaja o firmă imobiliară pentru a găsi și gestiona o investiție imobiliară pentru ei. De obicei, investitorii aleg proprietăți imobiliare din mai multe motive: fluxul de numerar, aprecierea capitalului, deprecierea, beneficiile fiscale și efectul de levier.

Aprecierea are loc de-a lungul timpului, în general, deși un investitor poate „forța capitalul propriu” într-o proprietate prin îmbunătățirea acesteia sau a mediului înconjurător pentru a-și crește valoarea. În general, proprietatea imobiliară rezidențială este evaluată prin metoda „vânzărilor comparabile” care estimează valoarea proprietății în conformitate cu principiul substituției. Metoda estimează valorile proprietăților prin compararea unei proprietăți subiect cu proprietăți similare vândute în locații similare într-o perioadă recentă de timp.

Amortizarea este unul dintre numeroasele beneficii oferite investitorilor imobiliari. Deși proprietatea crește de fapt în valoare, guvernul permite proprietarilor să deprecieze în mod sistematic proprietatea pe durata de viață utilă proiectată. Amortizarea este o deducere fiscală admisibilă. În plus față de amortizare, un investitor va solicita, de obicei, partea de dobândă a plății sale ipotecare lunare ca deducere fiscală.

Pârghia este un motiv puternic pentru investiții în imobiliare. Dacă un investitor a folosit 100% numerar pentru a achiziționa o casă în valoare de 100.000 USD, iar casa a crescut în valoare cu 5.000 USD într-un an, atunci investitorul a realizat o rentabilitate de 5% (presupunând că nu există alte costuri în acest caz). Cu toate acestea, dacă investitorul a obținut finanțare de 95%, la masa de închidere ar fi necesare doar 5.000 USD în numerar, iar o bancă sau alt creditor ar împrumuta restul de 95.000 USD pentru a dobândi proprietatea.

Presupunând aceeași creștere a valorii de 5.000 USD, contribuția în numerar a investitorului de 5.000 USD ar produce o creștere a capitalului propriu de 5.000 USD într-un an, o rentabilitate de 100%. Pârghia funcționează și în mod opus. O scădere a valorii de 1.000 USD ar produce o rentabilitate negativă de 20% a investiției de 5.000 USD.

Investițiile imobiliare au devenit destul de populare în ultimii ani datorită creșterii valorilor proprietăților și a ratelor scăzute ale dobânzii. Cu toate acestea, deflația valorilor proprietăților sau o creștere bruscă a ratelor dobânzii ar diminua considerabil piața.

Ce este marketingul?

În accepțiunea generală, marketingul reprezintă “știința și arta de a convinge clienții să cumpere” . Philip Kotler definea marketingul ca “un proces social și managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obțin ceea ce le este necesar și doresc prin crearea, oferirea și schimbul de produse și servicii o anumită valoare”. Simplist, marketingul reprezintă “arta și știința de a vinde”. Sau, arta de a manipula perspectiva clientului pentru a obtine banii acestuia. Rareori sunt urmarite si interesele clientilor.

Datorită caracteristicilor proceselor de marketing, modalităților de implementare a deciziilor de marketing, acceptiunilor și viziunilor noi asupra elementelor care compun o acțiune de marketing precum și ca urmare a nivelurilor diferite de percepție și abordare a acestei componente a economiei de piață, definitiile și explicațiile aduse termenului de marketing sunt variate și permanent adaptate noilor realități ale mediului economic.

Prima definiție oficială atribuită marketingului a apărut în 1935 și a fost adoptată de National Association of Marketing Teachers, predecesoare a American Marketing Association. Reconfirmată în 1960, definiția primară a marketingului a rezistat vreme de 50 de ani, până în 1985 când a fost înlocuită. Definiția a fost din nou revizuită în 2004 și descrie marketingul ca “o funcție organizationala și un set de procese menite a crea, comunica și pune la dispoziția clienților a valorii și menținerii relațiilor cu clienții spre beneficiul companiei și al proprietarilor acesteia”.

Conform politicii oficiale a AMA, definiția este reîmprospătată la fiecare 5 ani pentru a răspunde mai bine realităților existente și nevoilor pieței. Cea mai recentă modificare, adoptată în Octombrie 2007 și făcută publică în Ianuarie 2008, definește marketingul astfel: “(marketing is) the activity, set of institutions, and processes for creating, communicating, delivering, and exchanging offerings that have value for customers, clients, partners, and society at large”.

O alta definiție, probabil mai simplă și mai generală este: “Marketingul este un proces permanent prin care oamenii sunt încurajați să ia o decizie de cumpărare, de folosire, de urmare sau de conformare a unui produs, serviciu sau valori ale altei persoane. Simplu, daca nu facilitează “vânzarea” unui produs atunci nu este marketing.”

Philip Kotler, în cărțile sale inițiale, definește: “Marketing este o activitate menită să satisfacă nevoile și dorințele prin procese de schimbare”. Se poate adăuga la definițiile lui Kotler și Norris un răspuns al “Chartered Institute of Marketing” (CIM). Definiția asociației afirmă că marketingul este “procesul managerial de anticipare, identificare și satisfacere a cerințelor clienților într-un mod profitabil”. De aceea, marketingul operativ include procesele de analiză de marketing, dezvoltarea unui nou produs, administrarea ciclului de viață al unui produs, stablirea prețului, administrarea canalului precum și promoțiile.

Coordonator Program

Prof.univ. dr. habil. Florin Alexandru Luca
Email: florin.alexandru.luca@gmail.com
Telefon: 0755 859 209